Legământ și providență

Legământ și providență.

Cred că legământul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sunt teme pe care credinciosul trebuie să le experimenteze real in viața de zi cu zi. Un tânăr slujitor al Bisericii Primare are curajul să vorbească cu cei instruiți în ale teologiei, despre teme grele și neabordate de generația tânără. Câte ceva despre context și discuție. Cartea Faptele Apostolilor a fost scrisă de către Luca, un colaborator al ucenicilor Domnului Isus Hristos, cu scopul prezentării lucrării apostolice lui Teofil iar mai târziu şi nouă.

Cartea Faptele Apostolilor este considerată o continuare a evangheliei după Luca, fapt ce reiese din primul verset al cărţii F.A.1:1. Autorul Luca ne prezintă înălţarea lui Isus la cer şi inaugurarea Bisericii Primare în ziua de Rusali, şi lucrearea amplă pe care apostolii Mântuitorului au început să o desfăşoare in Iudea, Samaria şi până la marginile lumii. Odata cu creşterea şi dezvolarea interioară pe care Biserica Primară a experimentat-o, avem de-a face cu o neîntelegere între iudei care vorbeau greceşte şi cei deveniţi ucenici, pe motiv că văduvelelor lor erau trecute cu vederea la “împărţirea ajutoarelor de toate zilele” F.A.6:1.

Dat fiind faptul că ucenicii trebuiau să nu se abată de la chemarea lor iniţială, aceea de-a vesti cuvântul, mulţimea formată din ucenici propune alegerea a : şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta” F.A.6:3. Gândul este primit şi ucenicii aleg pe: Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae , un prozelit din Antiohia. Biserica prospera tot mai mult având în conducere oameni plini de Duhul Sfânt şi de credinţă, ucenici printre care se număra şi Ştefan. Cuvântul Lui Dumnezeu ne prezintă portretul diaconului Ştefan ca fiind un om plin de har şi de putere făcând minuni şi semne mari în norod, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă, iar faţa lui semăna cu faţa unui înger. F.A.6:5,8,15. Ştefan era iudeu din naştere, vorbea greceşte şi era cunoscător al obiceiurilor şi al felului de purtare al grecilor, din pricina aceasta a avut ocazia să predice Evanghelia în sinagogile iudeilor greci.

Predica proaspătului slujitor deranjează, ducând la revoltă în cadrul iudeilor, fapt ce naşte consecinţe nefavorabile diaconului şi mai ales Bisericii, ducând la prima persecuţie înfaptuită în sânul comunităţii credinciosilor. Ce a deranjat Ştefan în predica ţinută în faţa marelui preot şi a iudeilor? Ştefan este învinuit de către martori mincinoşi. Aceste învinuiri neînţelese corect de către evrei contemporani cu Isus, sunt puse în seama acestui tânăr.  În capitolul 7 din F.A,  avem redactat discursul lui Ştefan, discurs ce vorbeşte despre istoria copiilor lui Israel de la Patriarhul Avraam până la construcţia Templului lui Solomon. De-a lungul cuvântării avea de-a face cu trecerea în revistă a tuturor liderilor importanţi ai copiilor lui Israel, şi anume: Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise, Aron, David, Solomon. Ștefan vorbește despre un legământ al Domnului cu poporul prin care promite purtarea de grijă. Legământul este un acord, o convenţie între două sau mai multe persoane.

Un legământ în care este implicat Dumnezeu se poate definii ca o propunere generoasă care însă, nu va fi împlinită fără îndeplinirea unor condiţii precise din partea omului. Dumnezeu îi promite omului viaţa veşnică şi ocrotire, cu condiţia ca omul să asculte. Nesupunerea va declanşa o consecință. Găsim pe paginile Sfintei Scripturi diferite legăminte încheiate de Dumnezeu cu omul. Acestea sunt: legământul cu Noe, cu Avraam, legământul cu Moise, legămantul cu David, și Noul Legământ din Noul Testament. Legământul cu Avraam şi cu urmaşii lui, este un legământ al cărui semn era tăierea împrejur, Dumnezeu angajându-se să le ofere ţara Canaanului ca moştenire Geneza 13:14-18;15,17. Tăierea împrejur era semnul prin care evreii căutau să ţină legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam. Legământul cu Avraam mai este numit legământul patriarhal, acesta ne este transmis în două pasaje, anume, (geneza15,17). Domnul a făcut acest legământ cu Avraam, legământ bazat pe promisune (Geneza 17).

Prin urmare legământul patriarhal este bazat pe promisiune, promisiune ce se poate vedea şi astăzi, legământ împlinit de Dumnezeu şi astăzi faţă de Israel. Providenţa este definită ca o activitate neîntreruptă a lui Dumnezeu, prin care, din bunăvoinţa şi mărinimia Lui fără margini, susţine creaturile Sale într-o existenţă ordonată ( F.A.17:28,Coloseni1:17, Evrei 1:3), îndrumă şi guvernează toate evenimentele, circumstanţele şi acţiunile îngerilor şi ale oamenilor şi direcţionează totul pentru a-Şi indeplinii scopurile Sale spre slava Sa.

Providenţa este purtarea de grijă a lui Dumnezeu fată de o persoană sau un popor, purtare de grijă văzută în oferirea hranei, în izbăvirea din mâna duşmanilor, prosperitate, şi sprijin în orice situaţie cu condiţia, ca omul sau poporul să respecte implicarea Lui Dumnezeu şi să asculte de Legea şi cuvântul Lui. Această providentă a lui Dumnezeu se poate vedea clar explicată de către Ştefan în discursul său,pornind de la Avraam şi pâna la Solomon cu care încheie predica. Providenta Domnului se poate vedea pentru copiii lui Israel în toată perioada vieţii lor, Ştefan amintind episoadele coborârii în Egipt a lui Iacov împreună cu toată familia lui 65 de suflete loc în care au fost salvaţi de foametea începută în perioada aceea. Un alt episod în care se observă providenţa lui Dumnezeu pentru Israel relatat de pasajul acesta, este cel prin care Dumnezeu îi izbăveşte pe evrei din mâinile egiptenilor şi le poată de grijă în pustie până la intrarea lor în Ţara Canaanului.

Legământul lui Dumnezeu vorbește despre o inițiativă a lui Dumnezeu. El este prin excelență garantul respectării exacte a clauzelor prevăzute in el. Dacă incheiem legământ cu Dumnezeu trebuie să fim conștienți de valoarea și implicația sa reală in viața noastră. Incheirea legământului cu Dumnezeu este o condiție a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Cred că pentru credinciosul secolului 21 este important să se accentueze inițiativa, garanția și beneficile legământului celui nou cu Hristos. Politicienii și-au pierdut de mult credibilitatea datorită promisiunilor neonorate, dar nu și Dumnezeu. El rămâne fidel promisiunilor Sale față de tine. Dar tu, rămâi fidel promisiunilor făcute lui Dumnezeu? Predicatorul Ștefan amintește fidelitatea lui Dumnezeu în a-și păstra implinirea promisiunilor pentru fiecare generație care crede și se supune voinței Sale.

Asitența lui Dumnezeu este confirmată în experiența Bisericii primare de-a lungul cărții F.A. Ți-a purtat Dumnezeu de grijă? Eu cred că da. Rămâi in Legământ și vei cunoaște revărsarea iubirii Celui ce te onorează chemându-te la o intelegere. Tinerețea nu este un argumument al indiferenței față de legământul cel Nou. Fiecăruia îi este dată șansa intrării în promisiune. Dumnezeu a încheiat legăminte cu oamenii Vt, o poate face și cu tine.