Iubesc România. Suntem diverși și avem o istorie specială.
Odată cu trecerea campaniei electorale și a alegerilor europarlamentare găsesc o Românie timidă, blocată în sloganuri ieftine și populiste. Ca om al lui Dumnezeu, devin tot mai îngrijorat de succesul extremiștilor și al corupților. Am o datorie nobilă și urgentă de-a mă ruga pentru țară. Poate schimba ceva rugăciunea noastră? Omul lui Dumnezeu Asaf, lider de închinare la Templu din Ierusalim, vede cum Israel devine tot mai ridicol, mai corupt, mai umilit de adversarii contemporani. Nu trebuie să fi ultranaționalist să simți regresul spiritual în ciuda investiților enorme din toate sectoarele aparatului de stat.
Doamne Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău? Ps 80:4 Întrebarea este legitimă și pronunță clar durerea pe care o are ca urmare a rugăciunilor rostite și rămase fără răspuns. Ne rugăm și parcă mergem din rău în mai rău spune Asaf. Rugăciunea lui este ca Dumnezeu să ridice Israelul. De trei ori rostește cuvântul ridică-ne vs 3, 7, 19. Mă rog ca Dumnezeu să ridice România nu la nivel economic, politic, armat, educațional, ci spiritual. Multă religie și puțină pocăință, multă politică și puține realizări, multe iluzii și puține obiective atinse. Rugăciunea noastră poate avea relevanță în ochii lui Dumnezeu atunci când trăim aproape de El, în acord cu principiile Sale, înfăptuind dreptatea și trăind cu credință în reîntoarcerea Sa.
Rugăciunea schimbă inima lui Ahașveroș prin credința și mobilizarea Esterei, rugăciunea nimicește sfatul consilierului Ahitofel în răscoala lui Absalom împotriva lui David și oferă răspuns lui Ezechia în războiul scrisorilor cu Rabșache.
Ce îți doresc eu ție, tristă Românie? – liniște și pace, roade în libertate, lideri să iubească omul cel mai simplu, fapte de credință, inimi mai aprinse. Nu pot fi doar idealuri. Trebuie să devină realitate.
Dumnezeu poate ridica România din corupție, sărăcie, ritual și religie, mediocritate și tristețe. Suntem un popor trist, nu pentru că n-am ști să ne bucurăm, ci pentru că nu mai suntem lăsați să o facem. Nu suntem lăsați prin munca multă și salarii jignitoare, pensii de nimic. Nu suntem lăsați de săracia morală, spirituală, educațională în care ne zbatem. Adu Doamne ziua bucuriei pentru oamenii țării mele, nu bucuria unor alegeri câștigate, nu a unor șanse reușite, ci a bucuriei mântuirii, bucuriei veșniciei, bucuria zilelor de rugăciune și a vieții trăite cu scop.
Doresc ca țara mea să prospere, să văd părinți liberi să se bucure de vacanțe, neîngrădiți de chirii și rate, lacrimi și restanțe, să văd copii nediscriminați datorită condiției familiale precare, să văd bătrăni plini de speranța unei bătrâneți fericite, tratați cu cinste pentru tot ce au realizat. Dragă Românie, asta ți-o doresc.
Doamne, Tu poți face să devină realitate, binecuvântă Tu și vom fi ridicați.
Despre Dumnezeu și noi. 