Inutilitatea.

 

Sunt oameni care prin muncă și determinare au atins obiective mari, uriașe. Timpul aduce cu sine uitarea victorilor trecute și neîmplinirea sufletească într-un prezent neobișnuit de mediocru. Inutilitatea ne caută. Unul din cei mai mari împărați ai lui Israel, David, atinge maximul ca om în monarhie, are prieteni loiali, viteji cu un trecut dubios, dar un prezent luminos.

Viața omului după inima lui Dumnezeu ajunge sumbră. În palat, dar singur, între viteji, dar în nesiguranța oferită de inima însingurată. Nu Goliat îi pune probleme, ci uriașul inutilității. Te uiți la realizări și par mici, te uiți la trofee și par neînsemnate, ajungi în punctul în care declari:

Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat. Psalmul 31:12.

Sentimentul inutilității te poate vizita des. El aduce cu sine concepția că ești uitat de Dumnezeu, de oameni, prieteni, rude. Neîmplinirea și lipsa motivației în prezent, te face să privești realitatea diferit de cum o vede Dumnezeu. Cum poate un împărat să se simtă uitat? Toată cancelaria regelui vuiește de vizitele monarhilor și a politicienilor vremii. David gustă singurătatea pe care păcatul și înstăinarea de Dumnezeu o aduce nemilos în propria-i existență. Pe cei morți îi pomenim din când în când, depinde de impactul pe care l-au avut atunci când trăiau. Comparația pe care David o face între sine și un mort, justificând inutilitatea cu care se luptă, mă pune pe gânduri. Nu îl judec sau condamn pentru sinceritate. De fapt aici e punctul de plecare spre victoria asupra inutilității.

O altă metaforă cu care împăratul David constuiește argumentația prin care dovedește inutilitatea pe care o resimte, este aceea a vasului sfărâmat. Sparge un pahar și decide ce faci cu el. Răspunsul e simplu, îl arunci la gunoi. Cum un vas spart devine inutil, așa devine și inima lui David în raport cu poporul pe care îl slujea. Sunt uitat, am ajuns ca un… sunt cuvinte pe care cu siguranță le-am spus sau le vom spune. Marii predicatori, regii lumii, oamenii simpli, declară în momente de furtună inutilitatea inimii.

Cum poți trăi fără scop? Cum poți sluji fără motivație și pasiune?

În roport cu oamenii avem toate motivele să ne simțim astfel, dar nu și în raport cu Dumnezeu. David primește o perspectivă noua asupra vieții și slujirii atunci când realizează dependența sa de Dumnezeu și nu de oameni, și mai ales identitatea pe care o are. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Va trebui să îți predici singur, să te încurajezi cu gândul că Dumnezeu nu te consideră inutil. Petru se simte inutil într-o barcă plină cu peștii minunii oferită de Dumnezeu și spune: Pleacă de la mine Doamne, că sunt un om păcătos.  Hristos nu a plecat, ci dimpotrivă, a dat valoare unui om inutil societății, dar util împărăției Sale veșnice.

În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine vs 22. Nu face greșeala transformării lui Dumnezeu în sursa necazurilor tale. Nu El aduce sentimentul inutilității, ci diavolul. Vezi pornirea inimii în răscoala împotriva inutilității și adu-ți aminte că Dumnezeu îți este aliat, nu adversar. El strigă și astăzi, Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28. Hristos nu te izgonește, ci te cheamă pentru a-ți oferii un scop mai nobil pentru care să trăiești și pentru care să fii gata să mori.

Spre finalul psalmului, David simte cum victoria contra inutilității, devine mai reală prin sprijinul lui Dumnezeu. Orizontul e altul, motivația e alta, inima e ridicată și pasiunea reîncărcată. Frumoasa declarație prin care se simte campion în lupta cu uriașul inutilității, confirmă scopul primit din partea unui Dumnezeu bun. Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine. vs 21.

Începe ziua cu laudă și închinare pentru un Dumnezeu care îți redă scopul și motivația slujirii. Cum și-a arătat Dumnezeu îndurarea față de rege? Într-un chip minunat. El oferă nespus mai mult decât îți imaginezi. Lasă-te surprins de Dumnezeu. Inutilitatea nu are loc în inima credinciosului care vede activ și permanent îndurarea lui Dumnezeu. Tu o vezi?