Sunt momente în viață când probabil, datorită alegerilor sau a necazurilor pe care ni le provocăm, dăm vina pe alții sau chiar pe Dumnezeu. Dacă suntem cinstiți 100% putem accepta faptul că suntem vulnerabili și greșim. Suporți în astfel de condiții asumarea vinei și cauți reconcilierea, în ciuda jignirilor celor ce te surprind în derapaj. Dar ce te faci atunci când ești acuzat pe nedrept?
Omul Daniel, prizonier de război, care guverna Babilonul cu cinste și demnitate este acuzat și condamnat la pedeapsa capitală. De ce deturnare de fonduri se face vinovat? Ce implicare în justiție, prin mituire, a realizat de dragul celor dragi? Să fi fost un hoț, un imoral? Să fi provocat divorț în familii de dragul obținerii împlinirii sexuale? Să fi complotat la uciderea împăratului, fiind depistat de serviciile secrete ale vremii? Ce călcare de lege a înfăptuit Daniel, consilierul regelui pe probleme de religie, să fie condamnat la o groapă cu lei? Ei bine, păcatul capital de care se face vinovat este: rugăciunea. Împăratul își ascunde eșecul și nevegherea declarând:
Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujeşti să te scape! Daniel 6:16. Împăratul știa că Daniel are un Dumnezeu personal, un Dumnezeu care dacă există, îl poate salva.
Invidia colegilor miniștri contemporani, naște un plan diabolic, prin care vor să găsească și să demaște vulnerabilitatea profetului. Integritatea morală și etică a omului principial, nu prezintă fisuri. Relația lui cu Dumnezeu deranjează mai tare decât praful în ochi. Nu deranjează faptul că spiritualitatea și noblețea din luarea decizilor îi aduce progres în ochii regelui, ci faptul că popularitatea pe care i-o aduce rugăciunea, fără să și-o dorească, confirmă limitarea și impostura ridicolului în care concurenții lui se află.
De ce pentru rugăciune trebuie să plătești un preț atât de mare? Daniel se roagă cu riscul condamnării sale. Porunca obținută forțat de la împărat, spunea că timp de trei zile nimeni să nu se închine niciunui zeu, ci doar împăratului. Viclenia cu care suflau scamele de pe umărul împăratului, nu alimentează iubirea și simțul civic de a obține o bună guvernare, ci obsesia lor nevindecată, Daniel.
Profetul socotește închinarea înaintea lui Dumnezeu ca ceva urgent, fără de care nu poate exista. Tu te rogi? Și dacă da, atunci cum? În ce circumstanțe? Ai simțit vreodată că fără rugăciune, nu poți progresa în relația cu Dumnezeu? Prețul sau costul acestui timp de devoțiune te situează în afara cercului oamenilor dependenți de oameni, posesiuni și realizări știrbite de mulțumirea și închinarea înaintea Celui ce le-a făcut posibile.
Aruncat într-o groapă cu lei pentru rugăciune. Ironic, trist și de neînțeles. De ce Dumnezeu permite omului rugăciunii să fie aruncat într-o groapă cu lei? Pentru ca victoria să fie perfectă. Aici este o victorie deplină a singurului Dumnezeu adevărat. Umilința suferită de consilierii invidioși, este de fapt umilința zeilor Babilonului. Gurile leilor rămân închise în fața Dumnezeului lui Daniel, dar se deschid nemilos în fața zeilor consilierilor. Nu există protecție în afara iubirii lui Dumnezeu. Daniel trimfă, pentru că n-a crezut în înfrângerea adevărului. Chiar dintr-o groapă cu lei, prin rugăciune, îl poți proclama pe Dumnezeu prin gura împăraților ce asistă la victoria pe care Dumnezeu ți-o oferă.
Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor! Daniel 6:26:27.
Predică fără cuvinte, predică prin martorii victoriei. Poate nu suntem ca Daniel într-o circumstanță nefavorabilă, dar condiția obținerii victoriei rămâne aceiași, și anume, rugăciunea. Rugăciunea trebuie exersată. Rugăciunea e minunată. Te vei ruga exact atât cât ai nevoie.
Despre Dumnezeu și noi. 