Rut, doamna de fier a Scripturii.

Margaret Thatcher, Angela Merkel și Hillary Clinton sunt doamnele de fier ale națiunilor puternice ale lumii. Pentru vremuri dificile, Dumnezeu nu ridică neapărat super oameni de oțel, ci și doamne de fier, doamne ce dovedesc că trusa de machiaj și geanta asortată cu pantofii, nu sunt neapărat elemente ale fragilității.

Rut este femeie care a trăit în perioada judecătorilor, o perioadă de instabilitate religioasă, socială și economică a lumii. Colonizarea și dezvoltarea națiunii Israel în țara promisă, nu a fost un proces liniștit și fără peripeții. O familie din Israel alege să plece în diaspora evreiască. Aici este paradoxul textului, să pleci din Betleem (Casa Pâinii), în Moab (Cine e Tatăl tău?– întrebare retorică, este un cuvânt compus), loc unde adversarii să te poată ironiza și să te întrebe, dacă Dumnezeu e Tatăl tău, pentru ce suferi de foamete, pentru ce sărăcia și lipsurile devin agenți ai depresiei permanente, pentru ce viața are atâtea bariere pe care le așează fără compasiune pe drumul pe care ai ales să mergi? 

David campionul luptei cu Goliat fuge de amenințarea morții transmisă prin Saul, în Gat la împăratul Achis, la locul de naștere al adversarului uriaș, loc unde face pe nebunul în fața celor pe care i-a îngrozit din alte motive decât cele ale pierderii respectului de sine. Plecând din Israel, de la cel  care luptă cu Dumnezeu și cu oamenii și iese învingător, la Gat originea adversarului înfrânt, confirmă neîncrederea rămânerii în promisiunea lui Dumnezeu de-ai oferi tronul țării sfinte. Avraam este în țara promisă, unde ajunge prin credință, loc în care întâlnește foametea ce-l pune pe fugă spre Egipt. Crezi că Dumnezeu te scoate din confortul vieții, din Ur, te poartă spre o țară pe care n-ai știut-o și brusc îți ruinează visele? De ce atâția creștini aleg drumul spre Egipt ca o alternativă la supunerea și răbdarea cu care pot rămâne în binecuvântarea promisă? Dacă Dumnezeu ți-a promis țara cu avantajele ei, pentru ce nu poți crede că îți va oferi și resursele de care ai nevoie pentru a o locui?

Rut intră în familia Naomei, o femeie cu doi copii. Necazul face ca tatăl socru, soțul și cumnatul să moară în Moab. Elimelec, Mahlon şi Chilion erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. În urma pierderilor mari, Rut vorbește despre încrederea în Dumnezeul familiei în care intră. Ea alege să părăsească țara ironiei, Moabul și să plece spre țara promisă, spre Israel. Rut este prima noră care chiar își iubește soacra și dovedește suport în condiții vitrege.

Rut decide să ajute o femeie în aceeași condiție ca ea. Rut ajută o femeie respectată în orașul natal, o femeie supărată pe Dumnezeul care o aduce înapoi cu mâinile goale, dar cu o inimă plină de amărăciune. Supărarea și amărăciunea, sunt de fapt ingredientele perfecte pentru justificarea condiției ei. Rut ne învață să iubim dincolo de puterile și responsabilitățile noastre, pentru că deși era moabită, săracă, văduvă și singură, alege să iubească dincolo de cerințele morale ale relației familiale.  Ea iubește prin însoțire, voi merge unde vei merge tu, voi locui, nu te voi lăsa, pentru că viața este o continuă călătorie, de aceea este important pe cine alegi ca partener de drum. Rut o duce pe Naomi înapoi la origine, înapoi de unde a plecat, înapoi în casa pâinii.

Rut oferă iubire prin asumarea identității naționale și a închinării în fața Dumnezeului lui Israel spunând, poporul și Dumnezeul tău vor fi și ai mei, dar mai presus de toate, Rut iubește asumându-și sacrificiul suprem, acolo unde vei muri tu voi muri si eu. Chiar și Ionatan îl iubește pe David mai presus decât pe sine și îi oferă tronul ca urmare a înțelegerii planului lui Dumnezeu. Trăim în generația iubirii de sine spune apostolul Pavel în 2 Timotei 3:2, timp în care mesajul împărăției cerurilor este neschimbat, mesaj ce confirmă iubirea dusă la desăvârșire așa cum declară Scriptura că nu este dragoste mai mare decât să-și dea cineva viața pentru prieteni.

Rut ne învață să ajutăm dincolo de resursele noastre. Poți face mai mult decât poți? Nu era suficientă propria-i văduvie, de a ales să se încarce cu ajutor deplin față de-o femeie la fel de rănită ca ea? Orpa a plecat în căutarea unei noi familii, dar nu și Rut. Ai încercat să ajuți prieteni atunci când tu însuți aveai nevoie de ajutor? Ai încercat să ajuți oameni care nu doreau ajutorul tău? Moise vrea să elibereze un popor căruia nu-i trebuia aventura Exodului, un popor mereu dependent, instabil, care i-a transmis obsesiv timp de 40 de ani aceiași întrebare, cine ești tu să vi să ne eliberezi?

Rut a ajutat-o pe Naomi care nu-i putea întoarce favorul, pentru că amândouă erau sărace, amândouă erau văduve, fără viitor, arătând că nu trebuie să ai neapărat o condiție foarte diferită față de ceillalți oameni pentru a-i ajuta.  Bătălia acestei femei se duce și cu sufletul resemnat al acestei soacre, ce se consideră prea bătrână pentru a mai reuși în relansarea vieții și a fericirii. Acest cuvânt, prea bătrân cântărește mai mult decât o ancoră pentru fiecare corabie ce refuză să mai plece în aventura cuceririi și a descoperirii necunoscutului.

 Naomi alege drumul supărării pe soarta amară a necazurilor vieții ce au purtat-o de la plăcere (Naomi), la amărăciune (Mara), drum pe care merg atâția oameni învinși de pierderile și condițiile actuale. Rut a învățat să-și ducă misiunea până la sfârșit. Până când ajută Rut? Până la un nou seceriș. Biblia spune că momentul în care ajung în casa pâinii, în Betleem este momentul culegerii roadelor. Profetic se arată un nou început, profetic se vede o nouă șansă în viață. Începutul secerișului, simbolul începerii culegerii roadelor, culegerea celor semănate cu mult sacrificiu.

Vom culege ceea ce am semănat numai atunci când îndurăm condițiile grele ale semănatului. Ce seamănă omul, aceea va secera. Rut a ajutat, dar Dumnezeu nu a rămas dator unei femei care iubește și slujește mai mult decât alte femei cu condiții asemănătoare. Viața lui Rut inspiră și redă puterea de-a mai crede în exersarea binelui față de apropele nostru prin ajutorul marelui Bine, Dumnezeu. Viața ei cunoaște o răsplată enormă, o răsplată despre care voi scrie cu o altă ocazie.