Du-te iarăși și iubește.

Domnul mi-a zis: Du-te iarăşi şi iubeşte…

Osea 3:1

În cartea profetului Osea, Dumnezeu decide să spună o poveste despre iubirea de dincolo de argument. Profetul Osea primește una dintre cele mai ciudate chemări ca profet atunci când decide acceptarea slujbei. Dumnezeu îi scoate în drum o femeie prostituată, o femeie păcătoasă cu care îi spune să se căsătorească. Acest tip de relație dărâmă orice paradigmă morală din mintea omului ce decide să se dedice deplin chemării lui Dumnezeu.

În Israel, relațiile extra conjugale erau aspru pedepsite chiar și în vremea Domnului Isus, atunci când I se aduce o femeie prinsă în adulter pentru a o condamna. Furia mulțimii și setea după dreptatea prost împărțită, cer un răspuns ferm prin care să se valideze diferența dintre moralitatea mulțimii și imoralitatea acelei femei. Hristos oferă un răspuns pe care nu l-am fi anticipat purtând ochelarii falsei spiritualități și ai respectului de sine ajuns mai mare decât iubirea aproapelui. Hristos nu o disculpă pe doamna păcătoasă, dar nu permite mulțimii să abuzeze de greșeala ei dovedită public atât timp cât păcatul lipit de inima ascunsă a gloatei, nu se vrea a fi dat jos pentru nimic în lume. Mai mult de cât atât, să ceri unui profet să nu o condamne e ceva, dar să îi ceri s-o ia de nevastă e cu totul altceva. Să treci peste trecutul ei, să ierți nebunia Gomerei de-a se arunca în brațele oricărui bărbat, să ai puterea ca în ziua nunții să o declari os din oasele tale și carne din carnea ta, aici este puterea iubirii dincolo de argument. Gomera primește o șansă noua prin ușa deschisă de iubirea unui om loial lui Dumnezeu, de dezinteresul pentru orice aspect de ordin moral, religios, economic și social al acestuia pentru împlinirea poruncii lui Dumnezeu.

Gomera intră în casa profetului, dar fără a ajunge casnică devine soția lui legal, dar nu soția lui relațional, profund și real. În momente de amnezie ia o pauză de la angajamentul căsniciei și se întoarce tot acolo unde păcatul a jefuit-o nemilos de feminitate, puritate și moralitate. Ibovinicii descriși în primul capitol al acestei cărții o privează și de libertate, pentru că păcatul întotdeauna după ce te va deposeda de virtuțiile și puritatea chipului lui Dumnezeu, te va transforma în robul său. Privesc povestea vieții acestui cuplu și sunt părtinitor, țin cu Osea, țin cu omul care o iubea dincolo de tot ce ea putea oferii. Robită și vândută pe preț de nimic, Gomera reîntâlnește privirea celui ce a scos-o din falimentul inițial, își privea soțul salvator și nu acuzator  atunci când acesta plătea prețul eliberării ei. Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel. Mi-am cumpărat-o.. (Osea 3:1-2). 

Dumnezeu îi cere acestui om din nou iubire, din nou sacrificiu și iertare. De fapt morala acestei povești de dragoste este aceea prin care să poți iubi dincolo de argumentele rațiunii, dincolo de condiția celui salvat. Era de fapt iubirea lui Hristos ilustrată în viața profetului, era iubirea lui Dumnezeu pentru un Israel inifidel și iresponsabil ce și-a părăsit statutul de lumină a neamurilor, de reprezentant al lui Dumnezeu. Dumnezeu se declară pe Sine Dragostea absolută, o iubire dovedită în puritatea slujbei de răscumpărare. Osea devine un prototip al lui Hristos și Gomera un prototip al lumii. Osea (הושׁע) înseamnă salvare, iar Gomera (גמר) înseamnă a finaliza, a duce la bun sfârșit. Numele acestor oameni confirmă salvarea de care Gomera avea nevoie pentru a fi desăvârșită, completă, deplin restaurată prin iubire. Iubirea lui Hristos este necondiționată, este de fapt sentimentul prin care rațiunea și argumentele legaliste ale lui Nicodim îl lasă pe gânduri atunci când aude mărturia Fiului lui Dumnezeu care spunea că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16).

Apostolul Pavel înțelege iubirea lui Dumnezeu descoperită în viața familiei lui Osea și spune că Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Iubirea lui Dumnezeu transcede așteptările sau presupunerile oamenilor. Iubirea lui Hristos este antidotul pentru însănătoșirea lumii străpunsă de nedreptate, violență și ură. Iubirea lui Hristos aduce calm în haosul vieții de zi cu zi. Prin înțelegerea acestui pasaj din Scriptură realizez de fapt că, mesajul era destinat Israelului, un Israel pe care Dumnezeu îl iubește cu o dragoste necondiționată, dar despre care spune la finalul cărții Osea că, nu-i mai pot iubi (Osea 9:15). De fapt scopul mesajului cărții era acela de-al asigura pe Israel de iubirea veșnică a lui Dumnezeu, dar iată cum Dumnezeu sătul de încăpățânarea acestei națiuni, declară că n-o mai poate iubi. Nu e nimic mai tragic în existența omului decât să audă din gura unui Dumnezeu infinit de bun, că nu-l mai poate iubi. Poți rezista presiunii, poți face față pierderilor, dar să simți că Dumnezeu nu te mai iubește, e tragic. Aici e începutul sfârșitului pentru omul care refuză salvarea lui Dumnezeu pentru desăvârșire. De fapt, până unde vrem să mergem? Acest final al iubirii lui Dumnezeu mă așează în fața realității de-a decide astăzi să mă schimb, sau să decid să-mi continui drumul spre nicăieri.

Hristos prin Osea dă o șansă Gomerei sau lumii, o șansă prin care ne putem schimba. E ziua în care mai putem auzi acel frumos cuvânt al iubirii divine,  iubire pe care profetul Ieremia o simte adânc pătrunsă în propria-i inimă atunci când spune că, Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Ieremia 31:3. Mai bine aud cuvântul iubirii decât pe cel al condamnării. E timpul primirii iubirii, timpul întâlnirii cu Dumnezeul dragostei. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8) și pentru tine.