…Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
1 Corinteni 1:21
Asistăm în zilele noastre la o pierdere a dragostei față de Dumnezeu. Nu e de mirare că primei biserici din Apocalipsa 2, bisericii din Efes, Dumnezeu îi prezintă, fără tegiversarea diplomatică, adevărul pierderii iubirii de Adevăr. Odată cu pierderea iubirii față de Dumnezeu, te poți îndrăgosti cu ușurință de tine însuți, de rațiunea care are întotdeauna un argument în plus în convingerea voinței de a-și urma propria-i înțelepciune în defavoarea înțelepciunii lui Dumnezeu. Odată pornit într-o astfel de călătorie, înstrăinarea de Dumnezeu devine o normalitate, iar destinația spre care te îndrepți te va asigura de părăsirea legitimă a credinței într-un Dumnezeu cu care nici ateii nu mai vor să lupte.
Oamenii zilelor noastre au semnat o declarație de comun acord, o declarație pentru care sunt dispuși să moară, un slogan pe care îl proclamă fără teama de consecințele eterne, deviza că: nu ne trebuie Dumnezeu! Nebunia propovăduirii mântuirii prin Hristos devine o declarație rece pentru mintea omului care ascultă proclamarea nebuniei lumii. Ceea ce de mult era o jenă, astăzi este impus ca model. Crearea omului după chipul lui Dumnezeu ca bărbat și femeie devine ținta pentru bombardarea nemiloasă a păcatului imoralității. Parcă aud ecoul predicii lui Pavel din Romani 1:32 unde spune că păcatul sexual devine o cinste lăudată de cei intrați hora lui.
Unde se situează mesajul bisericii contemporane? A. W.Tozer spunea că „biserica a pierdut proclamarea cu autoritate și a acceptat șoapta defensivă datorită propriului compromis„. De ce tăcem atunci când alții strigă cu sfidare împotriva a tot ce a mai rămas divin și moral în om? Tăcerea creștinismului contemporan mă pune pe gânduri. Tăcerea creștinului vis a vis de derapajele morale ale societății îl așează în același rând cu cei lași, pentru că potrivit mesajului Scripturii, tăcerea în fața păcatului este echivalentă cu lepădarea de Dumnezeu. Împăratul Ozia a vrut să împlinească datoria preotului numai de dragul aroganței poziției lui de rege. Opoziția s-a realizat atunci când preotul Azaria a avut curajul ieșirii de sub radicalul normalității omului păcătos și îl confruntă pe împărat. Costul aroganței este plătit din plin, fără amânare atunci când Dumnezeu alege să așeze pe chipul regelui urma neascultării, lepra pe care o va purta ca un mesaj clar pentru fiecare generație. Pentru că acolo s-a așezat păcatul de prima dată, pe chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu.
Natan nu tace atunci când David îl jefuiește nemilos pe Urie hetitul de tot ce avea mai drag, de Batșeba. Noe nu tace 120 de ani și propovăduiește neprihănirea. Petru nu tace în ziua Cincizecimii atunci când opinia mass-mediei contemporane îi așeza pe primii penticostali în tabără bețivilor și a celor cu o reputație precară. Pavel nu tace în gălăgiosul aeropag din Atena atunci când filosofii contemporani au un loc în temple și pentru un Dumnezeu necunoscut. Tăcerea bisericii în gălăgia generației noastre reprezintă abdicarea de la marea trimitere din Marcu 16. Hristos a dat mesajul Evangheliei unor apostoli cu carențe evidente, dar cu inimi de leu și caractere modelabile după al Său.
Nebunia propovăduirii crucii mă scoate din nebunia lumii și a morții în păcat și mă așează în rândul celor ce au cunoscut înțelepciunea lui Dumnezeu prin identificarea și asumarea jertfei lui Hristos. Pentru Pavel, eroul principal, Hristos, trebuia să moară pentru oferirea vieții eterne omului care crede în reconcilierea realizată prin cruce dintre om și Dumnezeu și de ce nu, dintre om și om. Victoria de la cruce face ca inima și gura să nu tacă. Predicarea acestei nebunii a mântuirii prin moartea și învierea Celui ce are viața în Sine însuși, reprezintă antidotul pentru cel păcătos.
Dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga Luca 19:40. Fii un Iona pe străzile Ninivei. Fii un glas care strigă în pustiul lumii asemenea lui Ioan Botezătorul. Teama de ce vor spune cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu e nejustificată. Diavolul are predicatorii lui. Slavă Domnului că marele predicator Hristos, are juniori și astăzi. Nebunia propovăduirii crucii stă bine în inima și gura unor nebuni pentru Hristos 1 Corinteni 4:10.
Despre Dumnezeu și noi. 