Tu ce pui în joc?

,,Îmi pun viața în joc!” – Iov 13:14.

Iov – Leon Bonnet (1880)

Da, în lumea decăzută era un om (Iov 1:1). Un om pe care nu ai cum să nu-l remarci. Loial, prietenos, demn de încrederea lui Dumnezeu și a oamenilor. Un om prosper, dar pe deplin dependent de Dumnezeu. Viața lui Iov este adusă în discuția din sala tronului din cer. În cer, se pune un așa-zis pariu (Iov 1:6-12). Dacă omul pierde posesiunile, pe cei dragi, chiar și sănătatea, va ajunge în opoziție cu Dumnezeu. Iată pe ce pune rămășag Lucifer. Într-o lume coruptă, căzută și fragilă, pentru fidelitatea omului, nu garantează cineva. Desfășurea narațiunii din cartea lui Iov, ne convinge de suferința nemeritată a unui om bun. 

Da, Lucifer este maestru în distrugeri. Până unde merge Lucifer? Până acolo unde îi ia lui Iov tot. Afirmația lui Iov, în fața jafului, dezarmează chiar și cele mai puternice armate: ,,Domnul a dat, Domnul a luat. Numele Lui să fie binecuvântat (Iov 1:21).” Aici este prima victorie. Imediat după înșirarea pierderilor lui Iov, prietenii lovesc, acolo unde armura nu protejează. Prietenii cunosc punctele slabe și punctele tari. Dialectica prietenilor lui Iov, nu-i lasă loc de apărare. Nici măcar un drept la replică. În mijlocul antitezelor la teze, Iov pune rămășag, la rămășagul din cer. Pariu, la pariul din cer. Ce mai poți pune în joc, atunci când ai pierdut chiar tot? Ce mai poți pune pe masa unde zarurile aruncate, prezic iminenta înfrângere a binelui din om? ,,Îmi pun viața în joc! (Iov 13:14).” Viața ca preț pentru o întâlnire cu Dumnezeu. Dumnezeu rămâne centrul vieții omului chiar și în cel mai dureros necaz. Pe Dumnezeu vreau să Îl întâlnesc, strigă Iov. Dacă este la apus sau la răsărit (Iov 23:8), spunea Iov, sunt dispus să parcurg orice distanță pentru o audiență în fața Lui. Numai omului care renunță la tot, i se poate revela Dumnezeu în toată splendoarea Sa. Până nu renunți la viață, pentru dobândirea adevăratei vieți, orice demers, al stabilirii întâlnirii dintre Dumnezeu și om, este sortit eșecului. Hristos a strigat omenirii: ,,Eu sunt Viața!” (Ioan 14:6). Omul începe să trăiască cu adevărat, doar atunci când socotește lumea și existența în afara voii lui Dumnezeu ca pe o povară greu de purtat. El este Viața pentru care merită să îți dai chiar și viața (Filipeni 1:21). Pentru Pavel, Hristos era Viața. 

Întorcându-mă la Iov, constat miza unei întâlniri pe care n-a vrut să o rateze. Am înțeles că superficialitatea, pe drumul întâlnirii lui Dumnezeu, nu prezice vreun sorț de izbândă. Omul care renunță la tot, poate dobândi prin ascultare, totul. Tânărul bogat, a avut tot, dar a rămas cu un mare nimic, atunci când a înțeles că averea este mai de preț decât Hristos (Matei 19:16-22). Iubirea lui Hristos, nu poate substitui asumarea uceniciei ca acțiune liber consimțită în fiecare zi. Dar Iov pune totul în pariu. Viața mi-a mai rămas? Viața o pun în joc. Pânâ când Dumnezeu nu răspunde, nu dau înapoi. La Peniel, doar cei care luptă până la final văd Chipul lui Dumnezeu, așa cum L-a văzut și Iacov (Geneza 32:30). Iov, a primit audiența mult așteptată. Splendoarea lui Dumnezeu îl copleșește chiar și pe supraviețuitorul unui pariu neobișnuit. Iov declară: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut (Iov 42:5). Drumul de la ce știi despre Dumnezeu, la a-L cunoaște în mod real pe Dumnezeu, se parcurge punând totul în joc. Doar cei care dau totul (Marcu 12:30), vor primi totul.

Acolo Lucifer a pierdut definitiv. Lucifer a avut totul și l-a trădat pe Dumnezeu în cer (Isaia 14:12-23), iar Iov, fără să mai aibă ceva, L-a căutat și L-a iubit pe Dumnezeu cu mai multă pasiune. Ce lecție ne predă omul din țara Uț. Încă nu mi-am pierdut speranța că mai sunt și oameni integri care Îl iubesc pe Dumnezeu în mod real.

Dar noi, ce punem în joc?