Despre Toma.

„Toma-Necredinciosul” într-o pictură de Michelangelo Merisi da Caravaggio

Duminică ne vom aminti de Toma. Atunci când mă gândesc la el, îmi amintesc de un prieten care a venit la biserică ani de zile doar pentru anturaj mai bun și nu pentru Hristos. A mai trecut ceva timp și s-a convertit real. Așa a fost și Toma, unul dintre apostolii Domnului. Are și un nickname: Geamănul (Ioan 11:16). În relațiile de familie poreclele condimentează cumva desfășurarea episoadelor greu de uitat. Geamănul devine faimos. Geamănul este ales, alături de alți colegi, să facă parte din grupul restrâns al noului Învățător. Iată-l pe Toma depășind preconcepțiile lipsite de o șansă la mai bine a prietenilor din cartier. Din relatarea evanghelilor, el este unul dintre puținii ucenici activi și chiar vocali în circumstanțe dificile. Toma este surprins de Ioan în diferite situații, iar prin descrierea făcută de prietenul său vom căuta să îl cunoaștem mai bine.

În ziua în care Lazăr moare, Hristos decide, în sfârșit, să plece spre Betania. Toma afirmă că ar putea fi ultimul drum pe care ar merge Isus și echipa ucenicilor: ,,Haidem să mergem şi noi să murim cu El! (Ioan 11:16).” Să pară ironic, nu cred că ar fi fost cazul. Să pară dramatic, nu cred că i-ar fi stat în fire. Dar totuși Toma consideră că sunt anumite situații în viața omului când, din punct de vedere uman, nu mai ai soluții, iar încercarea rezolvării lor ar dăuna definitiv tuturor celor angrenați în demers. Sună oricum mai devotat decât ceea ce au afirmat cei 70 de apostoli care au părăsit timpuriu drumul uceniciei. Dar Hristos era Dumnezeu și asta Toma încă nu vedea. Toma se remarcă și la ultima împărtășanie cu Hristos din Ioan 14. Are incertitudini, contradicții, temeri și lacune. „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” (Ioan 14:5). Nu știm. După trei ani și jumătate de studii și explicații intensive, nu știm unde Te duci. Nu e ca și cum n-a auzit de zeci de ori mesajul pildelor care anticipează o inaugurare a împărăției debutată cu răstignirea Celui pe care Îl urmează. Nu știm. Destul de neclar pentru un apostol cu ștate vechi. Nu știm locația și nici măcar drumul spre această destinație descrisă de ochii calzi a Celui ce a construit-o.

Toma știa că vine și ziua în care trebuie să spună altora ceea ce a auzit în tihna discuțiilor cu Hristos. Acolo e examenul. Să îi duci pe oameni pe calea pe care tu ai mers. Dar mai complicat ar fi să îi conduci spre o destinație pe care, tu, încă nu ai cunoscut-o personal.  Adică orbul nu poate oferi repere vizuale altor orbi. Aici Hristos are un mesaj pentru Toma: Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14:6). Drumul, motivul și destinația sunt Hristos. Nu poți inventa o cale nouă. Multe căi pot lăsa impresia unei destinații de 5 stele, dar în final să infirme cele mai nobile așteptări (Proverbe 14:12). Lan de grâu cu corbi este o pictură în ulei pe pânză, realizată în luna iulie a anului 1890 de pictorul olandez Vincent Willem van Gogh. Drumuri care duc spre nicăieri. Iată drumul fără Hristos. Un drum spre nicăieri cu o recoltă prădată de diavol. Absența acestei convingeri, va desprinde corbia vieții omului de malul Evangheliei pe care o aude, dar n-o crede. Nu îl pot suspecta pe Toma de mari trădări, pentru că în noaptea în care a pus întrebările nesiguranței sale, toți apostolii au considerat calea fugii în noapte, mai de folos decât Calea promisă de Hristos. Iată ce face frecventarea slujbelor de Împărtășire cu Hristos, dar fără entuziasmul intenției și aplicării mesajelor Sale. În ziua învierii lui Hristos, Toma n-a mai mers la biserica nr. 1. Era prea mult. Era prea de tot. I-a spus lui Petru că,  dacă nu vede personal semnele din trupul lui Hristos, nu mai vine la slujbă. Toma n-a știut că Hristos l-a auzit. A mai trecut ceva timp și încăpățânatul cedează. Apostolii erau prietenii lui. Este destul de greu să te desprinzi de oamenii cu care ai petrecut clipe înălțătoare timp de peste trei ani. Dar nu este ciudat că mulți mergem la biserică, doar de dragul prieteniilor de acolo? Un anturaj bun nu poate deveni un substitut pentru o relație autentică cu Hristos.

Hristos vine la slujbă așa cum a promis că o va face ori de câte ori ne strângem în numele Său. Primul pe care îl invită la altar, este Geamănul: Apoi a zis lui Toma: Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios (Ioan 20:27). Pe scurt: vino și vezi! De trei ani, tot asta îți spun. Acolo are loc schimbarea reală a celui care a venit la biserică doar pentru anturaj. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu! (Ioan 20:28) Cât timp trebuie să treacă să dobândești o astfel de convingere? Domnul meu și Dumnezeul meu. Al meu. Al meu și nu al părinților mei. Al meu și nu numai al celor cu care m-am botezat. Geamănul se vede pe sine în ochii unui Hristos iubitor și sincer. Hristos îi spune pe nume. Fără porecle, fără aluzii și ironii. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut ai crezut (Ioan 20:29). Pentru toți frații lui Toma, Hristos are un mesaj: Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut (Ioan 20:29).”

Iată mesajul învierii. Să crezi. Nu este acesta temeiul credinței creștine? Să crezi în lucruri pe care nu le vezi (Evrei 11:1)? Hristos are răbdare și știe că fiecare om are o șansă reală la mântuire. Anii trec în graba lor sortită. Ne camuflăm în biserică sperând să nu ne fie depistate lipsurile vieții spirituale. Eu chiar cred că vine o zi când Hristos ne va striga pe nume și ne va invita să punem mâna în palmele Sale străpunse și pentru păcatele noastre. Ziua aceea nu e departe de tine dragul meu cititor. Ai vrea să te schimbi? Ai putea crede? Eu cred că da. Din ziua aceea Toma n-a mai plecat din anturajul ucenicilor. În Ioan 21:2, Toma e acolo. E gata pentru o nouă pescuire minunată. E gata pentru o nouă experiență cu Domnul. Toma a murit în India. El a devenit apostolul în care Hristos a crezut și căruia i-a dat un scop după înviere.

E rândul nostru!

Hristos a înviat și pentru tine, frate cu Toma!